Paginile albe ale jurnalului meu, pe care nu le-am atins de când tu ai plecat mă înspăimântă. Vântul bate şi încă sper că tu vei veni o dată cu el. Adorm cu tine în gând şi la fel mă trezesc. Te iubesc.
Mi-e frică să înfrunt o nouă zi fără tine, orice aş face frica nu dispare. Cana ta de cafea a rămas tot acolo, lângă revista ta preferată. Totul este aşa cum ai lăsat; te aşteaptă să te întorci.
Încă stau şi mă gândesc ce te-a determinat să faci asta. De ce? Oare am fost eu de vină? Sunt întrebări fără răspuns…
Credeam că pot fi puternic şi că nu voi suferi; m-am înşelat. Sunt dărâmat, sfârşit, te aştept, te iubesc, nu am cui să mă plâng şi scriu în nenorocita asta de agendă pe care o cred jurnal. Pfff…jurnal…nu ajută la nimic, însă şi el îmi aduce aminte de tine; tu mi l-ai dăruit demult, cândva…
3 zile au trecut de când tu ai plecat şi mi-e frică să înfrunt o nouă zi fără tine.

Desigur acum câteva zile unul din cei care mă citesc adică BenyMme ( a nu se confunda cu prietenul meu Beniamin ), a dorit să îmi dea prima mea leapsă blogosferică, şi anume

List seven songs you are into right now. No matter what the genre, whether they have words, or even if they’re not any good, but they must be songs you’re really enjoying now, shaping your summer. Post these instructions in your blog along with your 7 songs. Then tag 7 other people to see what they’re listening to…

Iar playlist-ul este :

Si vreau s-o dau mai departe urmatorilor :

Doru ( chiar dacă o are a doua oară ), Fantasya, Roxxxybel, Alex Mazilu, Irina Apetrei, Cristian Greger şi Iubitul meu şi cine mai vrea.

Renunţă la el. Iubea mai mult băutura decât îl iubea pe el. Şi i-a spus-o.
Dezamăgit, trădat, mâhnit, pleacă, spunându-i un singur lucru: “Te voi iubi mereu!”
Trec luni şi povestea se repetă. Ea bea în continuare. Într-un moment de luciditate, sau beţie, nici ea nu ştie, realizează că îl iubeşte. Şi îl sună. Nu îi răspunde. Şi îl sună iar, şi îl sună zile,…nu răspunde.
Cu ultimele puteri îi scrie o scrisoare:
“Te-am iubit mereu, însă umbrele trecutului nu m-au lăsat să văd asta. Îmi pare rău că te-am respins. Sunt cea mai mare ipocrită. Am iubit băutura mai mult decât pe tine. Te implor, întoarce-te la mine. Nu e vorba că nu pot trăi fără tine, pentru că pot…însă nu vreau! Te aştept acasă; acasă la noi!
A ta pentru totdeauna.”
Recitind scrisoarea îl sună iar. Şi răspunde:”Te aştept acasă iubitule!”
Şi inima încetează să-i mai bată. Băutura şi-a pus amprenta în viaţa ei. Putea fi salvată cu iubire însă a refuzat.
A fost o iubire posibilă, însă imposibilă pentru o inimă de femeie rănită deja mult prea puternic.

Şi continua să se distrugă. Oricâtă lume îi spunea că nu e bine ce face nu îi păsa. Îşi băga picioarele în toţi. Inclusiv în viaţă şi în ea.
Plângea şi se îmbăta. Se îmbăta şi se culca seară de seară cu altul. Toţi plecau până dimineaţa când se trezea ea.
Era mai, 13. Pe la prânz. Se trezeşte buimacă şi priveşte în jur. Lângă ea cineva; un tip. O privea şi zâmbea. Era şocată că el nu plecase. Era singurul în 3 luni care nu plecase.
Şi nu a plecat. S-a îndrăgostit de ea. A făcut-o să renunţe la alcool şi la petreceri. O iubea mult şi avea mare grijă de ea. Totul era teoretic bine. Practic,…ea nu-l iubea. Stătea cu el pentru că îi plăceau compania şi glumele lui. Însă atât. Nu simţea nimic pentru el. Însă nu îi arăta asta. Nu vroia să-l facă să sufere.
Septembrie, 13, sâmbătă. Făceau 5 luni de când se cunoşteau. Trebuiau să sărbătorească împreună, însă el este trimis la Suceava cu job-ul.
Dezamăgită, ea bea; singură acasă, bea o sticlă de Martini. Şi zilele următoare continuă să bea; gustul băuturii revenise.
Va urma…